Cameleonia va prezinta un decor din faianta pictata ce reproduce un tablou cu Irisi de Vincent Van Gogh.
Ansamblul are dimensiunile 40x60 cm si este realizat din placi de faianta de 20x20 cm cu margini neregulate, pentru a acentua aspectul artizanal.
Natura moarta: Vaza cu irisi pe fundal galben, din mai 1990, este una dintre cele mai cunoscute picturi din categoria natura moarta cu flori ale artistului olandez Vincent Van Gogh, in care inca o data putem admira talentul sau in combinarea culorilor intense.
Vincent a pictat tablouri avand ca tema obiecte neinsufletite pe parcursul intregii sale cariere de zece ani, incepand de la primele sale lucrari din Etten si pana la cele finalizate cu putin inainte de moartea sa in anul 1890. Capodopera aceasta, impreuna cu lucrarea pereche Vaza cu irisi, sunt speciale prin faptul ca sunt printre putinele compozitii de natura moarta pictate de Van Gogh in timpul internarii sale la sanatoriul din Saint-Remy (februarie 1889-mai 1990). Aceasta raritate se datoreaza faptului ca artistul iubea sa picteze in natura iar gradina spitalului si peisajul inconjurator, cu maslinii si chiparosii ce se avantau spre bolta cereasca, ofereau subiecte mult mai interesante. Perioada in care a fost realizata se caracterizeaza prin depresie adanca si boala psihica, iar ultimele zile in Saint-Remy le-a petrecut pictand cu frenezie. Van Gogh incerca sa impiedice degradarea sanatatii sale mentale concentrandu-se pe pictura.
Despre aceasta lucrare a sa, Van Gogh ii scria fratelui sau Theo:
Lucrez la doua panze reprezentand buchete mari de irisi violeti, una pe un fundal roz, in care efectul este lin si armonios, datorita combinatiei de verde, roz, violet, iar in cealalta, buchetul violet este plasat pe un fond citron, cu alte tonuri de galben pe vaza si pe masa, cu un efect de complementaritate si separare, care se accentueaza prin juxtapunere.
Marimea tabloului original (92 x74 cm) si incarcatura emotionala a acestuia amintesc de seria cu floarea-soarelui pictata cu doi ani mai inainte, in vara anului 1888. Dar, spre deosebire de floarea-soarelui, irisii lui Van Gogh izbucnesc din panza intr-o suprapunere uimitoare de lumini si umbre, prim plan si fundal. Rezultatul este o imagine vizuala puternica, din care emana bucurie si energie. In loc sa inmoaie paleta de culori cu umbre pastelate pentru a diminua claritatea izbitoare a florilor si a fundalului, Van Gogh le accentueaza, dand viata unei energii pozitive uimitoare.
Acest tablou este comparat frecvent si cu lucarile lui Vermeer, pentru utilizarea indrazneata si in tonuri stralucitoare a combinatiei de culori galben si albastru. Lucrarea este si un omagiu adus artei japoneze Ukiyo-e.